Sfântul Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis în anul 1995 ca ziua de 30 noiembrie să fie trecută în calendarul bisericesc cu cruce roșie, iar în anul 1997 a fost proclamat Ocrotitorul României.

Sfântul Andrei s-a născut în Betsaida, orășel pe malul lacului Ghenizaret din Galileea, fiind fiul lui Iona și fratele lui Simon-Petru. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul.

După ce a auzit, a doua zi după Botezul lui Iisus în Iordan, pe dascălul său Ioan, arătând pe Iisus și zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29), Sfântul Andrei, lăsându-l pe Ioan, a urmat lui Hristos, zicând fratelui său Petru: „Am găsit pe Mesia, care se tâlcuiește Hristos” (Ioan 1, 41). Și astfel, l-a atras și pe Petru spre urmarea Domnului. Drept aceea, Sfântului Andrei i se mai spune și Apostolul cel întâi chemat.

Din zilele acelea, ca și ceilalți Apostoli, Sfântul Andrei a urmat Mântuitorului, însoțindu-L pe drumurile Țării Sfinte, adăpându-se din izvorul nesecat al dumnezeieștilor descoperiri pe care le aducea Mântuitorul. A fost martor faptelor minunate săvârșite de Domnul, s-a împărtășit din cuvântul dumnezeiesc, dătător de viață, al credinței celei noi întemeiată de Hristos, și, mai presus de toate, a văzut Pătimirile Domnului, a plâns moartea Lui pentru noi și s-a întărit în credință, în ziua Învierii.

La rândul ei, Tradiția Bisericii ne spune că, după Înălțarea Domnului la cer și după Cincizecime, Apostolii au tras la sorți și au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Sinaxarele bizantine amintesc că Apostolul cel întâi chemat a propovăduit în Bitinia și Pont, precum și în alte ținuturi ce se află lângă Marea Neagră, ajungând în Sciția, la Dunăre, unde a zăbovit propovăduind geto-dacilor, romanilor și grecilor aflați atunci acolo.

Însemnătatea vestirii Evangheliei la sciți este sprijinită de faptul că cele mai vechi mărturii amintesc mai ales de această misiune în partea de apus a Pontului Euxin. Astfel, potrivit mărturiilor Sfântului Ipolit al Romei și ale scriitorilor bisericești Origen și Eusebiu de Cezareea, Sfântul Andrei a predicat sciților și tracilor. Prin Sciția se înțelege atât Sciția Mare, adică sudul Ucrainei de astăzi, cât și Sciția Mică, adică Dobrogea de astăzi.

Plecând din Dobrogea, Sfântul Andrei s-a îndreptat spre miazăzi, punând episcop la Odessos (Varna de astăzi) pe Sfântul Amplie, unul dintre cei 70 de ucenici. A propovăduit de asemenea în Tracia și la Bizanț, unde a pus episcop pe Sfântul Stahie, precum și în Macedonia, unde l-a rânduit episcop pe Sfântul Urban (acești trei ucenici ai Sfântului Andrei fiind prăznuiți la 31 octombrie).

Apostolul a străbătut toate aceste locuri nu în grabă, ci zăbovind în fiecare și răbdând multe împotriviri și primejdii, dar pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. La urmă a străbătut Elada și a ajuns în ținutul Peloponezului, unde pe mulți i-a adus de la idoli la Hristos. La Patras, lângă Corint, a pus episcop pe Sfântul Stratrocleu și, din porunca dregătorului Egeat, a primit moarte de mucenic, fiind răstignit pe o cruce de măslin în forma literei X, căreia i s-a spus de atunci „Crucea Sfântului Andrei”. Unii socotesc că Apostolul a pătimit pe vremea împăratului Nero (54-68), dar alții cred că în timpul lui Domițian (81-96).

Sfintele sale moaște au fost mutate la Constantinopol în anul 357, dar capul Sfântului a fost trimis înapoi la Patras în veacul al IX-lea. După cucerirea Constantinopolului de către cruciați în anul 1204, moaștele au fost duse în Italia, la Amalfi, iar în 1460 și capul i-a fost dus la Roma, pentru a nu cădea în mâinile păgânilor. În anul 1964 Vaticanul a trimis înapoi la Patras capul Sfântului, ca semn al frățietății creștine.

Întrucât acest Sfânt Apostol a adus la lumina cunoașterii lui Hristos pe aceia dintre strămoșii noștri care locuiau în Dobrogea, Biserica Ortodoxă Română îl cinstește în mod deosebit, ca întemeietor al ei. În anul 1995 Sfântul Sinod a hotărât înscrierea sărbătorii lui cu cruce roșie în calendar. În anul 1996 capul Sfântului Andrei a fost adus spre închinare la Iași și Galați, iar în anul 2011 la București, Sibiu și Alba Iulia.

În februarie 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat pe Sfântul Apostol Andrei ca Ocrotitor al României, iar în anul 2002 a hotărât ca sărbătoarea lui să devină Sărbătoare Națională Bisericească. În 2012, Parlamentul României a declarat ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei – 30 noiembrie, ca sărbătoare legală. Semn al cinstirii neamului nostru față de Sfântul Apostol Andrei este și faptul că noua Catedrală a Mântuirii Neamului poartă hramul Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, pe lângă hramul Înălțarea Domnului, care este și Ziua Eroilor Români.

Din anul 750, Sfântul Andrei este cinstit ca patron spiritual al Scoției. Sfântul Andrei mai este ocrotitor al Poloniei, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei. De asemenea, este ocrotitorul orașelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Bruges și Patras.

Trebuie menționat și faptul că din data de 5 noiembrie 1992, Consiliul Local al municipiului Galați a aprobat cererea Eparhiei Dunării de Jos și Sfântul Apostol Andrei a fost declarat ocrotitor spiritual al orașului. Iar cu ocazia sărbătorii Sfanțului Apostol Andrei din noiembrie 2002, IPS Mihail, Arhiepiscopul ortodox al Vienei și Mitropolit al Austriei și Ungariei, sosit la Galați că reprezentant al Sanctității Sale Bartolomeu I, Patriarh Ecumenic de Constantinopol, a dăruit Eparhiei Dunării de Jos cea mai mare părticică din moaștele Sfanțului Apostol Andrei existentă în Europa, în afara sfintei relicve de la Patras.

Părticele din moaștele Sfântului Andrei sunt prezente și în Mănăstirea „Peștera Sfântului Apostol Andrei” din județul Constanța. Ele au fost dăruite în luna februarie a anului 2004, de Mitropolia elenă a Trifiliei și Olimpiei.

Colindul Sfântului Andrei

„Colo pe grindei,/ Crâng de alunei,/ Val de arțărei,/ Sfânta mănăstire,/ Loc de tăinuire/ Și tămăduire,/ Și pitește-n tei/ Casa lui Andrei,/ De la schit la cruce,/ Scara care duce,/ Din cruce la schit,/ Scări de coborât…/ De la schit în sus,/ Crucea lui Iisus,/ De la cruce în tei/ Casa lui Andrei…/ La schitul din tei/ Crucea lui Andrei,/ Cine că-mi venea/ Și descalecă?/ Venea Decebal/ Călare pe-un cal,/ Sfinții că-i găsea,/ Cu ei că-mi vorbea,/ Dar nu se închină,/ Nici cruce-și făcea./ La schitul din tei,/ Crucea lui Andrei,/ Traian că venea,/ La slujbă ședea,/ Slujbă ascultă,/ Și îngenunchea,/ Și nu se închină…/ Pe murg călărea/ Și cale-și lua,/ La cetatea lui,/ A Trofeului…/ Andrei col-la schit/ Uită c-a ieșit,/ Cu papucii lui,/ Talpa raiului,/ Și potcapua lui/ Arca cerului,/ Cu veșminte sfinte,/ Frații înainte,/ Cu toiag și cruce,/ Candele-n răscruce,/ Lumânări aprinse,/ Vălvătăi cuprinse…/ Iară Sânt Andrei/ Sub crucea din tei,/ Schitul din grindei,/ Se roagă mereu/ La bun Dumnezeu”.

Ce înseamnă numele Andrei

Numele de Andrei are origine grecească și înseamnă bărbăție, îndrăzneală (de la ἀνήρ, gen. ἀνδρός).

La mulți ani celor care poartă numele Sfântului Apostol Andrei.

Articolul precedentÎn anul următor, beneficiarii “Sprijin pentru România” vor fi:
Articolul următorPeste 60.000 de români își sărbătoresc ziua de naștere pe 1 decembrie