Pe data de 6 ianuarie, creștinii ortodocși prăznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza. Această sărbătoare reprezintă botezul în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul. În ajunul și în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, la rugăciunile arhiereilor și preoților se sfințește aghiasma cea mare.
Boboteaza, ziua in care Hristos S-a descoperit lumii
Botezul Domnului este cunoscut in popor sub denumirea de Bobotează. Botezul Mântuitorului în Iordan, de către Sfântul Ioan Botezătorul, poartă și denumirea de „Epifania” sau „Teofania”, termeni care provin din limba greacă și înseamnă „arătare”, „descoperire”. Atunci când Ioan a acceptat să-L boteze pe Mântuitorul, Hristos S-a descoperit lumii ca Fiu al lui Dumnezeu: cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt S-a coborât în chip de porumbel peste El, iar Tatăl a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). Sfântul Ioan Gura de Aur spune în acest sens, că Hristos „n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”.
Boboteaza – scurt istoric
Prima mentiune despre existența acestei sărbători, datează din secolul al II lea, la Sfântul Clement Alexandrinul. La început, Boboteaza era prăznuită în Răsărit împreună cu Nașterea Domnului, pe data de 6 ianuarie. În Apus nu avem dovezi despre ținerea acestei sărbători înainte de sec. al IV lea. Din secolul al IV-lea a fost adoptată și de apuseni. Tot atunci au fost despărțite cele două mari sărbători: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Nașterii Domnului și 6 ianuarie pentru Botezul Domnului. Boboteaza a devenit cu vremea, încă din sec. al V lea, în mentalitatea populară, și Sărbătoarea celor trei magi. Apusenii susțin că relicvele lor s-ar fi păstrat mai întâi în Milan, de unde ar fi fost furate de cancelarul lui Frederic Barbarosa și duse la Colonia, unde s-ar păstra și astăzi.
Stăpânul botezat de slugă
Hristos face la Botezul Său, ceea ce a facut și la moartea Sa. După cum nu a așteptat ca prigonitorii Săi să Il caute, ci Se va duce din propria inițiativă la Ierusalim spre a primi moartea, așa și la Botez, nu-l așteaptă pe Ioan, ci merge singur la el. În răspunsul lui Ioan Botezătorul: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine?” (Matei 3, 14), se descoperă smerenia, dar și uimirea prorocului. Avea să-L boteze pe Cel Căruia nu se socotea vrednic să-I dezlege cureaua încălțămintelor (Marcu 1, 7). Când Hristos rostește cuvintele: „Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toata dreptatea” (Matei 3, 15), Ioan ridică mâna și boteaza pe Cel ce a zidit lumea. Trebuie spus că Hristos nu s-a botezat pentru a fi curățat de păcate. De altfel, botezul lui Ioan ca și legea Vechiului Testament, îl ajută pe om să conștientizeze starea păcătoasa dar, nu oferea iertarea. De aceea se și spune că era „spre iertarea păcatelor” (Luca 3, 3), pe care avea s-o aducă Hristos.
Daca ne întrebăm de ce se botează Hristos, putem răspunde astfel: botezul lui Hristos este o revelare a tainei Sfintei Treimi, dar este și o restabilire și o reînnoire a firii înconjurătoare omului. Este adevărat că Hristos Se naște ca om din Fecioara prin lucrarea Duhului, dar tot ca om primește la Botez înfierea cerească, datorită prezenței Sfântului Duh. Acum Tatăl Il descoperă pe Hristos drept Fiu, după ce Sfântul Duh S-a coborât peste El în Iordan. Hristos a venit la noi, ca să faca părtaș la viața divină nu numai pe om, ci întreaga natură în care omul trăiește.
Sfinții Părinți ne descoperă cât se poate de viu că natura simte înlăuntrul ei prezența lui Hristos și a Duhului Sfânt. Sfântul Sofronie, episcopul Ierusalimului, spune: „Apele Te-au cunoscut Dumnezeule, Te-au cunoscut și s-au temut. Iordanul s-a întors văzând focul Dumnezeirii coborând trupește și intrând în el. Iordanul s-a întors văzând Duhul Sfânt, pogorându-se în chip de porumbel. Iordanul s-a întors văzând pe Cel nevăzut, făcându-se văzut, pe Creatorul întrupat, pe Stăpânul în chip de rob. Și munții au săltat privind pe Dumnezeu în trup”.
Întrebând marea și Iordanul : „Ce-ți este ție, mare, că ai fugit și tu, Iordane, că te-ai întors înapoi (Ps. 113, 5)?”, ele răspunzând zic: „Am văzut pe Creatorul tuturor în chip de rob”. De aceea „Iordanul nu îndrăznește să se apropie” de Stăpânul său.
În Botezul Domnului stă începutul și temeiul Sfintei Taine a Botezului creștin
Dacă potopul din vremea lui Noe a distrus neamul omenesc, apa Botezului lui Hristos a chemat la viață pe toți cei morți în Adam. O rugăciune din rânduiala Sfințirii Aghiasmei celei Mari ne arată cât se poate de clar acest lucru: „Suferit-ai încă a Te boteza în Iordan, că sfințind firea apelor, Cela ce ești fără de pacat, să ne faci nouă cale la nașterea cea de a doua, prin apă și prin Duh”. Apa sfințită a Iordanului este apa purificată ce va servi ca materie a Botezului creștin, în care Harul divin ne renaște la viața cea nouă în Hristos.
În sfințirea apelor Iordanului avem începutul tainei Botezului, prin apa și prin Duhul Sfânt, în numele sfintei Treimi, deși taina Botezului creștin va fi instituită de însuși Mântuitorul, mai târziu, dupa Înviere, când trimite la predică pe Sfinții Săi Apostoli.
