Așa cum se știe, pe 15 ianuarie se sărbătorește nașterea marelui poet Mihai Eminescu iar în această perioadă au loc tot felul de festivități cultural-artistice despre care s-au scris și se vor mai scrie. Dar acum mi-am propus să scriu despre cum „îl vede” pe marele poet tehnologia zilelor noastre.
Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română. A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte. Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).
Făcând parte din curentul romantic târziu, poezia sa conține noțiuni din metafizică, mitologie, filosofie și istorie, pe când proza sa conține și elemente sociologice. Temele recurente din opera sa sunt natura, temă tipică romantismului, care în cazul lui Eminescu este privită prin prisma folclorului autohton, dragostea, uneori violentă, alteori intimă sau neîmpărtășită, nașterea, moartea, cosmosul și condiția geniului.
Marele poet s-a născut la Botoșani și a copilărit la Ipotești, mutându-se în adolescență la Cernăuți pentru a urma cursurile gimnaziale unde, la vârsta de 16 ani, a publicat primul poem, De-aș avea. La vârsta de 19 ani a început studiul filozofiei la Universitatea din Viena, unde a întâlnit scrierile unor autori care îi vor influența puternic opera, precum Platon, Spinoza, Leibniz, Kant, Rousseau și Schopenhauer, dar și filozofia orientală. Tot în această perioadă începe să publice în revista Convorbiri literare. La 22 de ani a plecat la Berlin pentru a-și continua studiile.
Eminescu a revenit în țară la 24 de ani, stabilindu-se inițial la Iași. Activitatea jurnalistică a lui Mihai Eminescu s-a desfășurat între anii 1875 și 1877, la Curierul de Iași, iar din 1877 la Timpul, oficiosul Partidului Conservator, față de care Eminescu era apropiat ideologic. Viziunea sa era relativ comună autorilor naționaliști europeni ai vremii.
Epuizat de munca de zi cu zi și probabil suferind de tulburare bipolară, Eminescu s-a retras din gazetărie în iunie 1883. În urma unei căderi nervoase în anul 1886, probleme sale de sănătate mintală au fost interpretate, probabil eronat, ca simptome de neurosifilis, poetul fiind tratat cu injecții de clorură de mercur. Eminescu a murit la 15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu, fiind înmormântat două zile mai târziu la cimitirul Bellu din București. Manuscrisele lui Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în anul 1902. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem în anul 1948.
Și acum să revenim și la AI (inteligența artificială). Inteligența artificială a fost fondată ca disciplină academică în 1956 și, de atunci, a traversat mai multe valuri de optimism, urmate de dezamăgiri care au generat noi abordări. Ea reprezintă capacitatea sistemelor sau mașinilor de a imita cât mai fidel inteligența umană, pentru a rezolva probleme și pentru a atinge obiective. Sistemele de inteligență artificială se adaptează, analizează date, prevăd viitoare acțiuni pe baza informațiilor existente și funcționează autonom.
În cazul AIA (Artificial Intelligence Art), autonomia este relativă, întrucât toate imaginile comandate de operator sunt construite pe baza unor imagini/reprezentări preexistente, chiar dacă e vorba de o bază imensă de date/imagini. Rezultatele sunt uluitoare, dar le lipsește ceva: emoția indusă de personalitatea autorului. Inteligența artificială nu știe decât să combine la infinit elementele pe care le are la dispoziție.
Pe cea mai mare și mai importantă platformă de artă plastică digitală, artstation.com, a izbucnit recent o revoltă a artiștilor împotriva „roboților”, adică a operatorilor care realizează imagini prin programele de inteligență artificială. Răspunsul Artstation a fost că arta AI este acceptată. Învinși, artiștii „umani” au decis, ca formă de protest și personalizare a artei lor, să inscripționeze pe lucrările ce le aparțin un semn distinctiv cu semnificația „non-AI”.
Cum astăzi sărbătorim ziua de naștere a lui Mihai Eminescu, am zis să văd dacă pe platforma respectivă sunt și lucrări care să-l reprezinte pe marele poet. Surprinzător, am găsit câteva lucrări realizate cu ajutorul tehnologiei. „Operele” respective sunt interesante chiar, dar te duce cu gândul că ele au fost realizate în mare parte de un „robot”. Acum, mă mai gândesc și la ce-ar fi zis Eminescu despre astfel de lucrări dacă ar fi fost contemporan cu tehnologia actuală. Nu știm. Dar știm care au fost ultimele lui versuri scrise înainte de a muri:
„Atâta foc, atâta cer
Atâtea lucruri sfinte
Peste’ntunericul vieţii
Ai revărsat, părinte!”.
Mai jos v-am lăsat câteva „opere digitale” cu Mihai Eminescu pe care le-am găsit pe platforma artstation.com. Vă provoc să găsiți și voi astfel de „opere” realizate de AI (inteligența artificială) și să le publicați pe pagina noastră de Facebook la comentarii.
