„Istoria mămăligii”, scrisă de un britanic.

Alex Drace-Francis a venit pentru prima dată în România în anul 1990. De atunci a făcut voluntariat, iniţial, la Bacău, la Bucureşti, dar cei mai mulți ani i-a petrecut la Botoşani.

Istoricul britanic Alex Drace-Francis, vorbitor de limbă română, a publicat recent „The making of Mămăligă”, carte apărută la Humanitas cu titlul „Istoria mămăligii”.

În această carte, Alex Drace-Francis vorbeşte despre evoluţia mămăligii în istorie: de la o cultură marginală, în care porumbul era asociat cu mâncarea săracului, la o mămăliguţă sentimentală, la modă, de hipsteri.

Britanicul Alex Drace-Francis a venit pentru prima dată în România în 1990, curios faţă de schimbările politice din Estul Europei. A „descălecat” tocmai la Botoşani, într-o regiune în care se cultiva intens porumb.

După trei decenii, timp în care a învăţat limba română, Alex Drace-Francis răstoarnă pe masă „Istoria mămăligii”, o carte despre relaţia românilor cu porumbul.

„Cine s-ar fi gândit că mămăliga ar putea să aibă o istorie? Că păpuşoiul poate fi vedetă? Că mălaiul are o poveste de spus?” – se întreabă, retoric, Constanţa Ghiţulescu, pe coperta a patra a cărţii.

În „Istoria mămăligii”, Alex Drace-Francis reconstituie drumul porumbului din Mexic până în teritoriile româneşti de azi, aminteşte de „antipatia” otomanilor pentru mămăligă şi vorbeşte despre concurenţa cu „polenta” italiană. Totul dintr-o perspectivă „mămăligo-centrică” asupra istoriei.

„După câte îmi aduc aminte, în 1990. Eram student la ”Litere” în Marea Britanie şi în timpul vacanţei am călătorit să văd ce se întâmplă în Europa de Est şi am dat de mămăligă în România. În acei ani era o mare mişcare umanitară, în special în ceea ce priveşte orfelinatele. Eu am venit ca simplu voluntar şi mergeam unde eram direcţionat. Iniţial, la Bacău, la Bucureşti şi apoi la Botoşani.

Mă interesa foarte mult ce se întâmpla în Europa de Est, aveam foarte puţine cunoştinţe despre această zonă, ştiam doar istorie seacă. În acea perioadă, era haos total, dar am întâlnit oameni buni şi interesanţi. De fapt, calitatea umană m-a atras.

Recent m-am gândit să scriu această carte. Eu sunt istoric al culturii, sunt amator al bucătăriei, e o zonă de hobby pentru mine. Peste ani, am cules multe informaţii despre acest subiect şi am constatat că nu s-a scris până acum. Deşi se mănâncă multă mămăligă.

Ştim că italienii au polenta, iar în Caucaz se mănâncă feluri similare. Ştiinţific vorbind, nu e o mare diferenţă între aceste feluri, dar mâncarea nu e doar o problemă de gastronomie sau de măsurat caloriile, e o chestie culturală. Întotdeauna, un preparat căpătă anumite conotaţii, este asociat cu memoria, înseamnă apartenenţă la un grup – cu cine mănânci ci, cu cine nu mănânci. Mămăliga e o chestie specială pentru români. Acum e o mâncare la modă, de hipsteri. Mămăliga a fost reevaluată şi apreciată pentru că nu conţine gluten, deci e sănătoasă”, a ținut Alex Drace-Francis să menționeze câteva date despre mămăligă care sunt apar în cartea sa.

Istoricul britanic face și câteva menționări despre cuvântul moldovenesc păpușoi.

„Păpuşoi este un cuvânt moldovenesc. Există şi expresia: „a face pe mortul în păpuşoi”. Există şi o formaţie din Republica Moldova, „Zdob şi Zdub”, care cântă melodia „Mămăligamania”. E o ghicitoare: Ce se naşte înfăşat? Oamenii nu se nasc înfăşaţi. Păpuşoiul este răspunsul. Păpuşoiul se naşte înfăşat, spre deosebire de restul cerealelor”, a explicat Alex Drace-Francis.

„În engleză, titlul a fost: ”The making of mămăligă”. Deci geneza mămăligii. Titlul românesc, ”Istoria mămăligii”, poate e puţin ambiţios. În această carte tratez problema până la Primul Război Mondial. Nu e exclus să continui. E interesant să vedem istoria secolului XX din perspectiva mămăligii. Avantajul perspectivei mămăligo-centrice…”, a mai precizat Alex Drace-Francis despre titlul cărții sale.

Articolul precedentPorți deschise la Detașamentele de Pompieri Botoșani și Dorohoi
Articolul următorVouchere de vacanță pentru angajații din mediul privat