Când clopoțelul sună sfârșitul orelor, ulițele se umplu de o magie discretă. Părinți și bunici, cu mâinile asprite de ger, își așteaptă micuții la poarta școlii. Pornesc apoi cu toții, pas cu pas, pe drumurile înzăpezite.
Este tabloul perfect al copilăriei: plimbări agale alături de bunici, în timp ce sub picioare zăpada scârțâie, trezind amintiri de demult. Voi vă mai aduceți aminte cum era iarna în copilărie?
