Planul ar urmări slăbirea coeziunii interne a liberalilor prin accentuarea tensiunilor deja existente în organizațiile locale și prin stimularea nemulțumirilor din teritoriu.
Astfel, primul obiectiv ar fi generarea unui climat de presiune asupra conducerii PNL, astfel încât liderii partidului să fie puși în fața unor contestări venite chiar din propriile filiale. Miza unei asemenea mișcări ar fi destabilizarea echilibrului din coaliție și forțarea unei repoziționări politice, într-un context în care relațiile dintre partenerii de guvernare sunt deja marcate de neîncredere și competiție electorală.
Strategia ar avea la bază ideea că tensiunile locale, odată amplificate, pot produce efecte la nivel central, alimentând conflicte interne și diminuând capacitatea PNL de a acționa unitar.
În același timp, PSD ar încerca să capitalizeze eventualele rupturi din tabăra liberală pentru a-și consolida poziția politică și influența în negocierile viitoare.
