Pe șesurile comunei Borșa, Petrișor, un văcar de 56 de ani, își trăiește zilele înconjurat de animale și de o tăcere care i-a devenit a doua natură. Când soarele apune, îi mai rămân doar cărțile și pisicile sale, singurele care îi țin companie.
Deși destinul l-a lăsat singur, nu și-a pierdut dragostea pentru sat. Dimpotrivă, îi îndeamnă mereu pe tineri să nu fugă de viața de la țară. Acolo unde mulți văd doar trudă, el vede liniște, rost și libertate.
