În această zi, în anul 1504, se stingea din viață Ștefan cel Mare, unul dintre cei mai mari domnitori din istoria românilor, după o domnie de 47 de ani la conducerea Moldovei.
Ajuns pe tron în 1457, Ștefan cel Mare a purtat numeroase campanii militare pentru apărarea țării, obținând victorii importante împotriva unor adversari puternici și consolidând independența și prestigiul Moldovei în Europa medievală.
Pe lângă calitățile sale de strateg și conducător, Ștefan cel Mare a rămas în istorie și ca un mare ctitor de biserici și mănăstiri, multe dintre acestea fiind astăzi monumente de patrimoniu. Pentru contribuția sa la apărarea creștinătății și la dezvoltarea spirituală a Moldovei, a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992.
La peste cinci secole de la moartea sa, Ștefan cel Mare rămâne un simbol al curajului, al credinței și al identității românești.
