Pe drumurile din Vorona, am întâlnit un băiat de doar 15 ani, cu oile și vacile după el. Muncește și spune asta cu mândrie: „Îl ajut pe tata.” Își începe ziua încă de la 5 dimineața, iar până la 8 seara nu lasă animalele nesupravegheate. Așa a fost obișnuit de mic: cu munca, cu responsabilitatea și cu ideea că nimic nu se obține fără efort. Chiar dacă are doar 15 ani, știe deja ce vrea de la viitor. Vrea să-și termine studiile, să ia Bacalaureatul, dar și să muncească în continuare. La 15 ani, ne dă o lecție simplă: să fii tânăr nu înseamnă să fugi de muncă. Bravo!
