De Bobotează, în momentul sfințirii apei, preotul se roagă ca: „apa aceasta să se sfințească cu puterea, cu lucrarea și cu pogorârea Sfântului Duh”, „pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curățitoare a Treimii celei mai presus de fire”, „pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor și trupurilor și izgonitoare a toată puterea cea potrivnică” și pentru ca „prin gustarea și stropirea cu apă sfințită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa, care spală întinăciunea patimilor”.
Părintele Ilie Cleopa:
„Astăzi, cînd prăznuim Botezul Domnului, se cuvine să arătăm câte sînt botezurile care au închipuit Botezul creștin de la începutul lumii și care vor mai fi. După mărturia Sfîntului Ioan Damaschin, opt sînt botezurile.
Primul botez a fost potopul, pentru curmarea păcatului (Facere 7, 17-24).
Al doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare și prin nor, căci norul este simbolul duhului, iar marea al apei (Ieșire 13, 22; I Corinteni 10, 2).
Al treilea botez a fost botezul Legii Vechi, numit „tăierea împrejur”. (Facere 17, 10-14).
Al patrulea este botezul lui Ioan, numit botezul pocăinței (Matei 3, 1-11). Acest botez a fost introductiv și conducea pe cei botezați la pocăință și la credință în Hristos. Iată ce spune Sfîntul Ioan Botezătorul: ”Eu vă botez pe voi cu apă, dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duh Sfînt și cu foc” (Matei 3, 11; Luca 3, 16). Așadar, Ioan pregătea și curăța mai dinainte cu apă, în vederea venirii Duhului Sfînt. Cu acest botez Însuși Mîntuitorul nostru Iisus Hristos S-a botezat de către Ioan (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11). Hristos S-a botezat în Iordan nu că avea nevoie de curățire, ci pentru că Și-a luat asupra Sa curățirea mea și ca să zdrobească capetele balaurilor din apă, cum spune psalmistul (Psalm 73, 14). Apoi, ca să se înece păcatul, ca să înmormînteze pe Adam cel vechi în apă și să-l sfințească pe botezător. Ca să împlinească Legea, ca să descopere taina Treimii și ca să ne dea nouă pildă și exemplu cum să ne botezăm.
Al cincilea botez este botezul creștin prin apă și prin Duhul Sfînt, instituit de Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele adresate ucenicilor Săi: Mergînd, învățați toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh (Matei 28, 19). Acesta este cel mai mare botez din cele amintite pînă acum. El se face prin afundare în apă în numele Preasfintei Treimi și este mîntuitor pentru că iartă toate păcatele și aduce în inimile noastre harul Sfîntului Duh. Noi toți ne botezăm cu acest botez desăvîrșit prin apă și prin Duh, fără de care nimeni nu se poate mîntui. Se zice că Hristos botează „cu foc”, pentru că a revărsat Duhul Sfînt peste Apostoli, în chipul limbilor de foc (Fapte 2, 1-4), după cum spune Însuși Domnul: Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfînt, nu mult după aceste zile (Fapte 1, 5).
Al șaselea botez, care este de o măsură cu Botezul creștin, prin apă și prin Duh, este botezul prin pocăință și prin lacrimi, adică Sfînta Spovedanie, prin care ni se dezleagă toate păcatele.
Al șaptelea și cel mai desăvîrșit este botezul prin sînge și mucenicie pentru dreapta credință, cu care Însuși Hristos S-a botezat pe Cruce în locul nostru. El este foarte cinstit și fericit, pentru că nu se mai pîngărește a doua oară cu întinăciunea păcatului și singur le poate înlocui pe toate celelalte.
Al optulea și ultimul botez este focul cel veșnic de după judecata obștească. Acest botez nu este mîntuitor, ci pe de o parte distruge răutatea și păcatul, iar pe de altă parte pedepsește necontenit (Dogmatica, cap.IV, p.247-252).
