O femeie la vreo 30 de ani, după ce şi-a rezolvat treburile în capitala de judeţ, voia să ajungă acum acasă dar nu mai avea bani.
Se apropie de un taximetrist şi îi spune:
– Uite, tre’ s-ajung şi eu în Trescovenii de Sus, dar nu am bani… Cum ajungem acolo ne socotim noi.
– Bine, las’ că ne socotim noi pe drum!, zice taximetristul.
După vreo oră, opreşte taximetristul pe un câmp, ia o pătură din portbagaj şi o aşterne pe lucernă.
Femeia, îngrijorată, îi zice:
– Vai, dar nu pot să fac asta, sunt măritată, am acasă doi copii!
– Şi ce? Şi eu sunt însurat, am femeie, am copii, dar am şi 40 de iepuri de hrănit, aşa că taci şi rupe lucerna…
