Povestea leului

Denumirea monedei naționale a României, „leu”, are o origine interesantă.

Înainte de stabilirea numelui actual, a existat ideea ca moneda să se numească „român”, după modelul altor state europene care și-au denumit valuta în funcție de identitatea națională. În cele din urmă, această variantă nu a fost adoptată.

Numele „leu” a fost consacrat oficial prin legea monetară din 1867. El provine de la talerii olandezi care circulau în Principatele Române în perioada premodernă.

Aceste monede, cunoscute sub numele de taleri-leu, aveau inscripționat un leu heraldic, iar denumirea populară s-a păstrat în timp și a fost preluată pentru noua monedă națională.

Primul leu românesc a fost emis în 1867 și era echivalentul a 5 grame de argint. Primele monede au fost bătute în 1868, în străinătate, iar primele bancnote au apărut în 1877, în contextul Războiului de Independență.

În 1880 a fost înființată Banca Națională a României, instituția responsabilă cu emiterea monedei.

Un moment important în istoria recentă a leului a avut loc în 2005, când s-a realizat denominarea: 10.000 de lei vechi au devenit 1 leu nou.

Sursa: www.money.ro